Povestea Anei

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Ana este una dintre acele persoane curajoase care a indraznit sa impartaseasca cu noi povestea ei de viata.  Ii multumesc pe aceasta cale si te invit sa iti spui parerea daca ai trecut si tu printr-o situatie asemanatoare. Lasa un comentariu in care sa povestesti cum ai gestionat tu o astfel de situatie, ce ai facut pentru a depasi astfel de momente dificile. 

Iata care este povestea Anei:

Buna,

Eu ma numesc Ana. Am 23 de ani. Zodia taur. Proaspat SOMERA

Aproximativ de o saptamana nu lucrez. De ce ? Buna intrebare. A fost primul meu loc de munca, la care am rezistat 1 an de zile

Ma caracterizez ca fiind o persoana timida, mult prea visatoare si prea sensibila. Sunt cam dezamagita de mine in momentul de fata din mai multe motive.

  1. Nu reusesc sa ma exprim, sa spun ceea ce simt, ceea ce gandesc. Analizez mult prea mult lucrurile. Ma simt inchisa intr-o carapace si parca eu nu vreau sa ies de acolo. Imi pun prea multe limite. Nu le mai suport.
  2. Alt defect major : sunt nehotarata in marea majoritate a cazurilor.
  3. Am atatea planuri, vise uitate, pe care nu le pun in practica, nu fac nimic pentru realizarea lor. Teama de necunoscut ma bantuie.
  4. Simt ca eu nu pot sa avansez deloc, sa progresez in viata, sa invat. Nu stiu de ce.
  5. Mi-am pierdut motivatia de mult. Merg parca purtata de vant inainte.

Nu pot sa spun ca sunt foarte pregatita din punct de vedere profesional. Am terminat studiile in domeniul economic. Trebuia sa fi citit mai mult si pe langa ceea ce primeam la facultate. Mai mult invatam pentru note si astfel nu prea au ramas cunostintele unde ar fi trebuit sa ramana. Stiu ca pot mai mult. Dar mi-e frica. Nu stiu de ce. Am incercat sa iau exemplu de la cei care au reusit. Nu stiu daca mi-am ales bine domeniul de studiu. Am urmat si liceul economic, si chiar mi-a placut contabilitatea cand am inceput sa inteleg cum functioneaza. Dar cred ca m-am pierdut pe drum. Acum ma intreb daca sunt facuta pentru asta (dupa 3 ani de facultate si 2 de liceu, cam tarziu). Parca daca as stii lucrul acesta as merge mai departe cu mai multa bucurie si energie.

Am avut o experienta neplacuta cu primul loc de munca. Fiind fara experienta mi-a fost destul de greu (functia secretara). Sefa mea se comporta urat cu mine ( ton ridicat, jigniri, atitudine), mai ales la inceput. Cand am inceput sa ma mai invat pe acolo, s-au mai schimbat lucrurile. Au fost chiar si momente destul de placute. Nu imi parea rau cand se comporta urat stiind ca are motive, daca greseam ceva. Insa ma simteam atat de rau cand se comporta urat cu mine stiind ca nu eu eram de vina. M-a afectat foarte mult, plangeam una doua nu stiu de ce si o luam foarte personal. Nu imi vine sa cred ca am rezistat aproape un an de zile. Vroiam sa merg de atatea ori si nu am facut-o. Deja mi se parea o normalitate cand se comporta urat cu mine. Daca era cineva amabil cu mine undeva, mi se parea ceva nemaipomenit.

In momentul de fata am o stima de sine foarte scazuta. Nu reusesc sa ma remediez un pic. Stiu ca daca eu nu o fac, altcineva nu o sa o faca in locul meu.

Am uitat un lucru important. Nu am reusit sa imi fac o relatie serioasa cu cineva, un baiat. Cea mai lunga relatie a mea cred ca adurat aprox 1 luna. Si asta demult. Daca imi place de cineva, se nimereste sa nu fie reciprocitate, in cele mai multe cazuri. Nu stiu cum sa abordez situatia. Au mai fost baieti care da, au fost interesati de mine, dar eu nu. Nu am spus nu din prima, insa nu a fost acel “ceva”, sau ce o fi. Habar nu am daca am procedat bine. Deja nici nu mai stiu sa ma comport cu un baiat, daca il plac. Cum se construieste o relatie. Ma gandesc ca de ce m-ar place pe mine si nu pe alta. Am putine momente cand sunt mai optimista. Dureaza putin. Incerc sa nu arat asta ma descarc cand sunt singura. Nu am foarte multe prietene. O am pe sora mea, si o prietena sau doua. Restul cunostinte, colege facultate, vecine etc.

Stiu ca prea ma victimizez, ca ma complac in situatia prezentata insa vreau sa pun stop. Vreau sa ma ridic un pic si sa gasesc si alt drum. Mai luminos. Stiu ca este si pt mine loc pe el.

 Ana

Stiu ca prea ma victimizez, ca ma complac in situatia prezentata insa vreau sa pun stop. Vreau sa ma ridic un pic si sa gasesc si alt drum. Mai luminos. Stiu ca este si pt mine loc pe el.

Opt In Image
Descarcă
GRATUIT!
Introdu numele tău şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ghid-urile "3 Pași Simpli Către Fericire" și "Adevărul despre psihologi, psihoterapeuți și coachi"

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Comments

comments

4 Responses to “Povestea Anei”
  1. ovidiu says:
  2. Ana says:
    • Claudiu says:
  3. diana says:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *