Povestea lui Mihaita – Cel Mai “Dulse” Copil

Share on Facebook132Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

deea&mikiMihai Abdula are 5 ani si la varsta de 2 ani si 2 luni a fost diagnosticat cu ”Retard de comunicare cu elemente autiste”. A inceput terapia ABA la 3 ani si 2 luni, iar primul cuvant pe care l-a rostit, la varsta de 3 ani jumate,  a fost “mama”. I l-a spus cu adresa, chiar de 8 Martie, ca si cum ar fi stiut ca acesta va fi cel mai frumos cadou pe care il va primi vreodata Cristina, mamica lui.  In jurul varstei de 4 ani a inceput sa rosteasca mai multe cuvinte, iar pe la 4 ani jumate a reusit sa se exprime in propozitii simple. Acum Mihai este mai stapan pe limbaj, iar cel mai recent diagnostic, pus in urma cu doua luni, este “Autism inalt functional”.

Cand Cristina mi-a propus sa lucrez cu Miki, am fost extrem de incantata. Am acceptat fara ezitare, pentru ca, desi nu stiam prea multe lucruri despre el, nu a fost nevoie decat sa-l vad de cateva ori prin asociatie, ca sa ma declar cucerita. Desi este un copil atipic, Miki detine niste arme care-l ajuta sa escaladeze orice suflet, oricat de rigid: zambet strengaresc, ochi mari, caprui, hipnotozanti, privire parca intodeauna uimita, voce cristalina si cel mai “dulse” si sincer pupic pe care ti l-ar putea oferi cineva vreodata…

Am inceput procesul de terapie oarecum relaxata, la gandul ca Miki este printre putinii copilasi care reusesc sa comunice verbal, intr-o oarecare masura, si eram convinsa ca-mi va fi mai usor sa lucrez cu el decat cu oricine altcineva. S-a dovedit totusi a fi o provocare. Mi-am dat seama ca am facut proiectii si ca de fapt Mihaita, sau Piticot, asa cum imi place mie sa-i mai spun, este o esenta tare, pastrata intr-o sticluta mica si dragalasa. Cu el nu ai timp de pauze, nu ai momente de respiro. Desi micut si aparent firav, Miki este extrem de energic si ne solicita foarte mult, atat intelectual, cat si fizic. Ca terapeut al lui Mihai, pot spune ca, atunci cand lucrezi cu el, nu-ti permiti nicio secunda sa nu fii acolo, sa nu fii prezent.

Pe masura ce avansam cu orele de terapie constientizam tot mai mult faptul ca, din punct de vedere cognitiv, Mihai functioneaza foarte bine. Nu este nevoie sa-i repetam de prea multe ori ceva, pentru ca intelege destul de usor ceea ce incercam sa-i transmitem si reuseste sa si generalizeze ceea ce invata. Desi are doar 5 ani, Mihaita este pasionat de cifre, de litere, adora sa scrie dupa dictare si face adunari pana la 10. Stie ca 3+4 “egalben” 7, ii place sa se joace “piticoc” si “vacusele”, ne spune ca ‘’am jeja” o anumita culoare ca spre exemplu “movz”, sau o forma geometrica cum ar fi “hexegamon”. Uneori ne cere sa “fasem niste serculete” si ne spune cand vrea sa ne jucam cu “babaruza” sau cu “minjea”. Stie ca ardeiul este “lemuta” si ne spune despre cal ca mananca “fant”. A invatat foarte repede emotiile, deseneaza pe tabla vesel, suparat, nervoas, obosit, “umic” (uimit) si am fost placut impresionati sa auzim ca intr-o zi a inteles ca tati este suparat.

Intotdeauna Mihaita isi incepe terapia parfumat. Asta pentru ca in fiecare dimineata ii spune tatalui ca il iubeste si vrea parfum: “te buze, parfum”. Ii place jeleul rosu, despre care spune ca e “delisios, miam miam”, cere “sorbita” (ciorbita) si, de fiecare data, inainte de a-l manca pe Barni, il pupa “dulse” pe cap. Bea “cu Tedi” si ne arata poza in care fata “se joaca cu capusa”, adica papusa.

Mihaita are un mod unic de a-si arata afectiunea. Se uita adanc in ochii tai, ca si cum ar vrea sa treaca dincolo de nivelul fizic si sa ti se cuibareasca direct in suflet, iti ia capul in manutele lui mici, te strange de obraji si te pupa cu patos. Mi-a facut asta prima data atunci cand i-am dat o punga de jeleuri, fara sa-i cer nimic la schimb. Am inteles apoi ca de fapt ma “dragaleste” si ca am reusit sa spargem o bariera si sa ne conectam la un alt nivel. Am simtit cat de profunda este conexiunea dintre noi in momentul in care, dupa ce m-am intors dintr-un concediu si m-a vazut, s-a uitat atent la mine si m-a strigat “Deeeea”, cu o caldura care m-a topit…

Totusi, desi este inalt functional, de multe ori Miki da dovada de lipsa de autocontrol si mai are inca de lucrat pe partea de comportament. La fiecare sedinta de coordonare cautam solutii prin care sa reusim sa imbunatatim aceste aspecte, pentru ca ne dorim ca el sa recupereze cat mai mult, intr-un timp cat mai scurt. Progresele sunt vizibile, iar parintii se implica, la fel ca si noi, continuand procesul de terapie si dincolo de portile asociatie Help Autism in care Mihaita este inscris. De curand l-au mutat la o noua gradinita, unde copiii invata sa il accepte si il ajuta sa se integreze mai usor printre ei.

Sunt multe momentele in care il privesc pe Mihai si imi doresc ca, intr-o zi, in viitor, sa ajunga unul dintre acei copii care sa poata povesti despre cum este sa ai autism si despre tot ceea ce a insemnat pentru el experienta terapiei. Noi, terapeutii, parintii si alti oameni apropiati lui, facem tot ce ne sta in putinta pentru a-l ajuta in procesul de recuperare. Este un drum greu si uneori realizam ca pentru a-l parcurge si pentru a depasi toate obstacolele care ne ies in cale avem nevoie de sustinere. Parintii lui Mihai ne demonstreaza zilnic ca sunt dispusi sa lupte si merita orice ajutor pe care cineva il poate oferi.

Daca doresti sa il sustii pe ‘Piticot’ alaturi de noi terapeutii si de parintii lui, o puteti face printr-o donatie in contul RO91 BACX 0000 0008 4377 5004 deschis de Asociatia Help Autism pentru Mihaita, la Unicredit Tiriac Bank. Investeste in zambetul lui Mihaita! Multumim!

Daca vrei sa aflii mai multe despre Asociatia Help Autism, despre ceea ce facem, ce ne motiveaza, care este misiunea noastra si cauza pentru care luptam, poti intra pe pagina de Facebook Help Autism sau poti arunca o privire aici: Asociatia Help Autism.

Ai mai jos un filmulet in care Miki il pupa “dulse” pe Barni :).

Daca iti plac povestile copiilor, lasa-mi mai jos un comentariu si promit ca am sa revin cu si mai multe lucruri frumoase despre ei.

Cu drag,

Andreea

Sunt multe momentele in care il privesc pe Mihai si imi doresc ca, intr-o zi, in viitor, sa ajunga unul dintre acei copii care sa poata povesti despre cum este sa ai autism si despre tot ceea ce a insemnat pentru el experienta terapiei.

Opt In Image
Descarcă
GRATUIT!
Introdu numele tău şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ghid-urile "3 Pași Simpli Către Fericire" și "Adevărul despre psihologi, psihoterapeuți și coachi"

Share on Facebook132Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Comments

comments

2 Responses to “Povestea lui Mihaita – Cel Mai “Dulse” Copil”
  1. fratila floriana says:
    • Andreea says:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *