Sunt zile în care ți-ai dori să oprești timpul în loc…

Share on Facebook121Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

sunt zile in care ti-ai dori sa opresti timpul in locSunt zile în care parcă nu-ţi vine să te ridici din pat. Sunt zile în care parcă-ţi vine să dai cu ceasul de pământ, să dispară alarma, să nu mai sune niciodată. Sunt zile în care te târăşti şi tragi de tine să faci ceea ce ai de făcut.

Sunt zile în care nu-ţi vine să zâmbeşti, ci doar să plângi. Sunt zile în care ai vrea să zaci în pat, într-o linişte toatala, să fugi, să evadezi, să te îndepărtezi de tot ceea ce e în jur.

Sunt zile în care, oricât de puternic ai fi în general, cazi şi te loveşti de pământ…

Sunt zile în care parcă nu eşti tu, în care nu reuşeşti nici măcar o clipă să te regăseşti. Zile în care priveşti în trecut, în care ignori prezentul sau ţi-ai dori să ştergi ceva ce s-a întâmplat şi te-a dururt. Sunt zile în care te simţi epuizat şi simţi că nu mai poţi şi zile în care te întrebi care e rostul tău pe acest pământ.

Sunt zile în care ţi-ai dori să opreşti timpul în loc. Și să dormi… Să dormi cât ai nevoie, să nu mai simţi…

Sunt zile în care parcă ai impresia că nu mai ai stăpânire asupra propriului corp, asupra gândurilor tale, asupra propriilor emoţii. Şi zile în care pare că gândeşti prea mult. Sunt zile în care nu te poţi organiza şi nu ai tragere de inimă să termini ceea ce ai început. Sunt zile în care ţi-ai dori să trăieşti viaţa altcuiva, o viaţă fără griji, o viaţă fără zbateri şi fără prea mult fort.

Sunt zile în care simţi că invidiezi oamenii fericiţi şi zile în care cazi deznădăjduit, crezând că niciodată nu vei reuşi să-ţi depăşeşti condiţia, să faci ceva mai mult. Sunt zile în care de abia aştepţi să pleci de la serviciu, să ajungi acasă şi să te bagi în pat.

Sunt zile în care eşti nervos, în care te cerţi sau în care eşti pur şi simplu mut. Sunt zile în care simţi frică şi zile în care te simţi dezamăgit.

Sunt zile în care ţi-e dor… Dor de copilărie, dor de părinţi. Părinţi pe care-i ai sau care poate nu mai sunt… De oameni dragi care s-au îndepărtat sau care au plecat într-o loc pe care ni-l imaginam a fi mai bun…

Sunt zile în care ţi-ai dori o îmbrăţişare dar parcă nu ai cui s-o ceri şi zile în care te întrebi de ce viaţa ta nu arată aşa cum ţi-ai dorit. Sau de ce nu ai habar cum ţi-ai dori să arate viaţa ta.

Sunt zile în care te întrebi de ce te simţi singur, de ce oamenii dragi nu te înţeleg, de ce nu te susţin, ba chiar se impotivesc lucrurilor pe care le ai de făcut. Sunt zile în care te zbaţi ca peştele pe uscat şi parcă doar în credinţa îţi mai găseşti salvarea. Credinţa în Dumnezeu sau într-o forţă mai mare ca noi toţi, care te poate ajuta. Credinţa într-un viitor puţin mai luminos, într-o lume mai prietenoasă, credinţa că, într-o zi, vei cunoaşte nişte oameni mai buni.
Sunt şi zile în care nu mai crezi în nimic…

Sunt zile în care plângi pentru că te simţi neputincios, sau pentru că te simţi dezamăgit, pentru că te simţi respins, judecat, criticat, neacceptat. Sunt zile în care te simţi neînţeles…

Sunt zile în care eşti parcă doar tu împotriva lumii întregi şi te întrebi cum oare vei găsi puterea să răzbeşti. Sunt zile în care ai atât de multe lucruri de făcut încât te apasă şi-ţi vine doar să dormi sau doar să plângi. Sunt zile în care te trezeşti fără vlagă şi zile în care ajungi să crezi că fericirea este doar un mit.

Sunt zile în care te simţi părăsit. Părăsit de un om pe care-l iubeşti, părăsit de puteri, părăsit de soartă, părăsit de noroc.

Sunt tot felul de zile în care te simţi frustrat, deprimat sau anxios. Zile în care ai avea parcă nevoie de o persoana care să te asculte cu urechile şi să te audă cu inima, care să te înţeleagă, care să te accepte aşa cum eşti, care să nu te judece şi să te îndrume către un drum mai lin, mai puţin solicitant şi mai puţin dureros…

Viaţa e plină de zile, dintre care multe pe care nu ţi-ai dori să le trăieşti așa cum sunt. Zile în urma cărora te prăbuşeşti obosit. Pentru că te aşteptai ca viaţa să fie altfel… Pentru că trăieşti ceva departe de ceea ce ţi-ai fi imaginat, din cauză că ai auzit mereu în jurul tău că viaţa e grea, că lumea e rea, că afară e o junglă în care trebuie să supravieţuieşti, că nu există iubire, că doar cei care fură sunt bogaţi, încât ai ajuns să crezi, să iei drept adevăr şi să funcţionezi pe baza a ceea ce ai auzit. Iar asta a devenit realitatea ta. O realitate pe care nu ţi-o asumi, pe care nu ţi-o doreşti…

Viaţa e plină de zile pe care nu ţi-ai dori să le trăieşti, pentru că de fapt de multe ori trăieşti viaţa altcuiva.

Te trezeşti şi-ţi dai seama că nu ştii cine eşti şi ce vrei, că toată viaţa ai ascultat alte voci şi ai făcut ceea ce şi-au dorit alţii să faci, că te-ai sacrificat pentru că altora să le fie bine, că ai uitat de binele tău şi te-ai pierdut. Şi e atât de greu să te regăseşti, să te descoperi, dar mai presusus de toate să te iubeşti…

N-am întâlnit până acum om care să fie fericit trăind viaţa altcuiva. Şi psiholog fiind, am cunoscut destul de mulţi oameni. Iar majoritatea celor care-mi intră-n cabinet suferă de boala trăirii vieţii altcuiva. Majoritatea oamenilor care vin la terapie se afla în punctul de luptă cu vocile interioare şi de descoperire. Pentru că cel mai greu proces în viaţă pare să fie cel al descoperirii propriei identităţi. Iar în punctul acesta oamenii înţeleg că au nevoie de mai mult decât un membru al familiei, de mai mult decât un prieten. Că au nevoie de cineva obiectiv, cineva care nu-i cunoste şi care nu poate să le arate o cale care nu-i a lor, ci poate doar să îi ajute să decopere propria cale. Cineva care îi ajută să se descopere, să dezgroape comorile din interior şi să lucreze cu ele pentru a se transforma.

Ca psiholog, sunt doar o unealtă în dezvoltarea cuiva. Sunt unealtă care ajută oamenii să pună pansament rănilor nevindecate din trecut, să dea pe „mute” vocile altora şi să-şi asculte cântecul propriei inimi. Rolul meu este acela de a-i ajuta pe cei care vor să îşi desfacă aripile şi să zboare în direcţia în care îşi doresc, plini de încredere şi de speranţă. Speranţa că sunt zile în care merită să trăieşti.

Iubesc oamenii şi-mi place meseria mea. Şi cred că este un privilegiu să poţi ajuta oamenii să-şi asculte vocea interioară şi să-şi aleagă propriul drum.

Cred că nu există ceva mai frumos pe lumea aceasta decât să te ajut să înţelegi că sunt zile în care se pot întâmpla multe lucruri neplăcute, dar că în tine stă puterea ca în fiecare zi să alegi să zâmbeşti şi că în tine stă puterea să îţi asumi să faci în fiecare zi cea mai frumoasă zi din viaţa ta!

Tu ce fel de zile trăiești cel mai des?

Pentru programări la ședințe de coaching sau psihoterapie aștept email-ul tău pe contact@artaeducatiei.com

Cu drag,

Andreea

Sunt zile în care plângi pentru că te simţi neputincios, sau pentru că te simţi dezamăgit, pentru că te simţi respins, judecat, criticat, neacceptat. Sunt zile în care te simţi neînţeles…

Opt In Image
Descarcă
GRATUIT!
Introdu numele tău şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ghid-urile "3 Pași Simpli Către Fericire" și "Adevărul despre psihologi, psihoterapeuți și coachi"

Share on Facebook121Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *