0
Browsing Category

Încredere în sine

Dezvoltare personală Încredere în sine

Vulnerabilitatea este noua formă de putere

octombrie 14, 2019

În ultimele luni am trecut prin cea mai dureroasă, dar în acelaşi timp cea mai împlinitoare perioadă a vieţii mele. Am început, cu ceva timp în urmă, un proces de transformare în care a trebuit să mă demolez pe mine, Andreea, cea cu multe măşti, cea creată pentru a-i mulţumi pe alţii şi pentru a trăi după regulile dictate de societate, ca să ajung la structura mea, de unde să mă reconstruiesc luând forma propriului meu sine, a propriilor valori şi principii, dorinţe, năzuinţe.

Am intrat în procesul ăsta pentru că m-a durut viaţa atât de tare, încât am realizat că habar nu am ce să fac eu cu mine în unele situaţii şi că sunt expertă când vine vorba de a-i salva pe cei din jur, dar nu ştiu cum să mă salvez pe mine însămi.

Aşa că m-am văzut nevoită să mă întorc către centrul meu, ca să mă descopăr, să mă accept, să mă iubesc şi să îmi fac loc mie în propria viaţă. M-am conectat cu mine însămi, şi, pe măsură ce am înţeles cine este Andreea cea adevărată, am început să îmi asum felul de a fi şi propria existenţă. Am dat deoparte ruşinea, frica de critică şi de judecată, am aruncat mantia lui “eşti psiholog şi trebuie să afişezi o anumită față”, m-am încăpăţânat să fiu eu însămi şi să pierd aşa-zişi prieteni şi am riscat să fiu băgată în zeci de etichete.

Am văzut cum, pe măsură ce înaintez în procesul ăsta în care învăţ să mă iubesc pe mine şi să mă vindec de rănile trecutului, pe măsură ce îmi dau eu mie mai multă atenţie şi reduc timpul petrecut pentru a-i mulţumi pe alţii, doare tot mai puţin respingerea unor oameni, abandonul altora, umilinţa, nedreptatea sau trădarea.

Cred că în momentul în care ajungi să faci pace cu tine, să te ierţi pentru ceea ce nu ai ştiut să faci în trecut, dar ai învăţat să faci astăzi şi începi să îi ierţi şi pe ceilalţi, rănile tale se vindecă, îţi devii tu ţie prioritate și înţelegi că acţiunile celorlalţi au legătură cu rănile lor, nu cu cât de demn sau nu eşti tu, ca om, de a primi iubire.

Când am realizat că atrag în viaţa mea un anumit tipar de oameni, că o fac pentru că am în spate nişte lucruri adânc îngropate şi pentru că mi-e frică de singurătate, atunci am putut să schimb felul în care gândesc, felul în care mă comport, ceea ce simt şi intensitatea emoţiilor mele. Atunci mi-am jurat mie fidelitate și mi-am promis că îmi voi oferi tot ceea ce am nevoie dar n-am ştiut să-mi dau și am aşteptat toată viaţa să îmi ofere alţii.

Sunt în continuare în procesul de împrietenire cu sine, de asumare a propriei persoane, dar azi mă simt echilibrată şi scriu asta acum pentru că vreau să inspir şi să îndemn către vindecare, pentru că am văzut eu însămi cum, la fel ca rănile externe şi rănile interne se vindecă şi se cicatrizează.

Inainte de a începe să mă vindec, am fost bântuită de overthinking, am trăit o bună vreme epuizată de la despicat firul în patru, de la gândit la intensitate maximă, de la simţit emoţii intense şi o imensă neputinţă. Nu puteam să văd de unde să mă apuc şi ce să fac cu mine însămi pentru ca suferinţa mea să fie mai puţin intensă.

Da, eu psihologul, nu aveam soluţii pentru mine însămi. Nici noi, psihologii, nu ştim ce să facem în diverse situaţii, nu ne-a dat nimeni la naştere vreo superputere, nici magie nu ne-au învăţat în facultate, aşa că aplicăm ceea ce ştim, până când ceva funcţionează. În unele cazuri nu merge nimic, pentru că ne-am dezvoltat nişte mecanisme de supravieţuire atât de puternice, încât ajungem să fim perfect funcţionali şi capabili să îi ajutăm pe alţii, chiar dacă noi nu suntem atît de în contact cu noi înșine.

Eu am mers la psihoterapie ani întregi, la şedinţe de grup dar şi la şedinţe individuale, însă mecanismele mele de supravieţuire, de protecţie, au fost atât de eficiente, încât nu mi-au permis să sparg porţile cetății mele interioare, să mă doară procesul, pentru ca apoi să mă bucur de ceea ce este înăuntru.

Contrar judecăților unora, asta nu mă face un psihoterapeut mai puţin bun, ba din contră, astfel pot recunoaşte mai ușor mecanismele clienţilor mei şi ştiu cum să îi ghidez să spargă barierele ca să se conecteze cu ei înşişi. Acum, că ştiu şi cum să mă vindec, pot fi și un exemplu.

Azi ştiu ca vindecarea și puterea vin prin vulnerabilitate, vin atunci când priveşti în tine şi nu-ţi mai este frică să te arăţi aşa cum eşti, uman, imperfect, rănit, cu traume, vin atunci când priveşti înăuntru şi nu-ţi mai este ruşine cu tine. Asta înseamnă să îţi asumi propria existenţă.

Ceea ce pot spune în calitate de om care se vindecă, este cât de bine mă simt eu cu mine şi că, salvator de meserie, îmi doresc ca orice alt om din lume să poate simţi asta. Nu ştiu să explic ce este, doar simt, iar simţitul ăsta vine ca urmare a faptului că am început să îmi asum greşelile trecutului, să mă expun, să îmi dau jos măştile ca să-mi văd eu mai întâi propria faţă, şi am făcut asta în timp ce m-am scris pe mine într-o nouă carte, care urmează a fi publicată. Recunosc, mi-e puţin frică, nu scăpa nimeni de critică şi judecată, dar felul în care mă voi simţi, pusă fiind în astfel de situaţii, îmi va spune cât sunt acum de asumată. Iar dacă mă va durea, mă voi întoarce către mine pentru a-mi îngriji și mai mult rănile, până când ele vor fi vindecate.

Vorbesc despre lucrurile astea deoarece ştiu că vulnerabilitatea mea e şi vulnerabilitatea ta, că singurătatea mea e şi singurătatea ta, că rana mea de respingere e şi rana ta de respingere şi pentru că îmi propun ca de azi să promovez autenticitatea şi vulnerabilitatea. Eu cred că ajută mai mult ca oamenii să ştie că, deşi sunt psiholog, împărţim aceleaşi răni şi suferinţe, pentru că în spatele măştilor suntem cu toţii aceeași energie. Mă gândesc că poate exemplul meu personal e mai valoros decât îndemnul pe care ţi l-aş putea da din spatele statutului de psihoterapeut.

De azi nu mai sunt Andreea, psihoterapeutul, de azi sunt Andreea, cea imperfectă, care îşi asumă atât calităţile, cât şi defectele, care îndeamnă la acceptare de sine, la compasiune, la iubire, la vindecare.

Hai să ne asumăm împreună vulnerabilitatea!

 

 

 

 

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie

Care este rolul suferinței în viața ta

martie 11, 2019

Viaţa este un mister pentru noi toţi. Mult necunoscut, multă incertitudine. Nu ştim nici de unde venim, nici unde ne ducem. Poate că de aceea, de-a lungul existenţei noastre, încercam să dăm sens lui “a fi” şi “a trăi”.

De ce suntem aici?

Care este scopul nostru?

Cum este bine să trăim?

Sunt întrebări ce ni se conturează destul de des în minte.

Dar cel mai mult ne întrebăm de ce ne doare şi cum să facem să fugim cât mai rapid de suferinţă. Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie Sentimente

Fii cine eşti tu, nu cine vor alţii să fii!

aprilie 18, 2018

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu uneori resimt presiunea asta socială atât de tare, încât îmi vine să fug, să mă ascund, să mă refugiez pe o insulă pustie, doar eu cu mine – fără nimic, şi pur şi simplu să fiu. Să exist şi atât… fără statute, fără lucrui materiale, fără aşteptări, fără societate, fără tot ceea ce este lumesc şi uneori chiar degradant pe acest pământ.

Şi da, poate că declaraţia asta sună ciudat, dat fiind că vine din partea unui psiholog, dar cred că tocmai asta este problema noastră în lumea de azi. Faptul că punem etichete şi aşteptam ca ceilalţi să se comporte conform lor. De aici vine presiunea, pe care deşi o resimtitm noi înşine în raport cu lumea externă, alegem să o ducem mai departe, deoarece asta învăţăm de la cei din jur şi ajungem să credem că nu mai există o altă cale de a trăi. În realitate, cea mai frumoasă cale este calea lui a-ţi fi fidel, aşa cum eşti, cu zeci de imperfecţiuni.

Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie Recomandate

Cum să trăiești în prezent – partea I

februarie 12, 2018

“Nu pot s-o fac. Am dat greş. Mă las păgubaş. Renunț. Mă opresc aici. “

Ne spunem astfel de lucruri mai des decât putem admite. Nu vrem să ne dăm bătuţi, şi totuşi de multe ori, în faţa unor situaţii, ne declarăm învinşi. Renunţăm la iubire, renunţăm la idei, renunţăm la oameni, renunţăm la visuri, de fiecare dată când devine greu. Pentru că mintea noastră cauta intodeauna să stea în confort. Iar când lucrurile se complică, când simţim că ne cuprinde frica de necunoscut, când credem că pierdem controlul şi nu ne mai putem imagina ce ne aşteaptă în viitor, când credem că riscurile cântăresc mai mult decât potenţialele câştiguri, renunţăm, pentru că asta pare decizia cea mai bună pe moment.

Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie

6 metode prin care să îți crești motivația

ianuarie 18, 2018

În aproape 32 de ani de când trăiesc pe planeta aceasta, am învăţat un lucru extrem de important. Am învăţat că în lumea noastră, ori îţi trăieşti propriul vis, ori îl trăieşti pe al altora. Cel mai sigur lucru pe care poţi să îl faci ca şi fiinţă umană este să lucrezi pentru visul celorlalţi. Dar de foarte multe ori, ceea ce pare mai sigur, produce cele mai multe daune de fapt. Poate că n-ar fi chiar atât de rău să stăm o viaţă în zona de confort, dar atâta timp cât nu am semnat un contract prin care să trăim veşnic iar viaţa noastră este limitată, de ce să ne limităm şi acţiunile în timpul pe care îl avem de trăit?

Continue Reading

Comunicare Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Relaţii interumane

Ce fel de om alegi să fii?

octombrie 31, 2017

Când suntem mici, ascultăm şi mai apoi citim poveşti. Poveşti despre prinţi şi prinţese, despre zmei, despre zâne, despre regi şi regine, despre Feți Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Poveşti despre bine şi rău.

Şi în urma lor rămânem cu impresia că întotdeauna binele învinge răul, că iubirea câştiga şi că viaţa se termină în fericire, undeva departe, la “adânci bătrâneţi”. Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Relaţii interumane

Motivul pentru care ești nefericit

octombrie 13, 2017

Se spune că noi, cei ce trăim azi, suntem privilegiaţi pentru că dispunem de atât de multe lucruri pe care alţii, în vremurile trecute, nu le-au avut şi de care nu s-au bucurat. Iar cel mai mare aşa-zis DAR al contemporanităţii este acela de a ne fi născut liberi şi de a avea dreptul de a decide cine vrem să fim şi ce vrem să facem cu propriile vieţi.

Se spune că noi, spre deosebire de înaintaşii noştri, avem posibilitatea de a decide. Şi în special de a decide să fim fericiţi. Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie

Cum am descoperit ceea ce-mi place – o poveste din copilărie

iunie 14, 2017

Dacă urmăreşti de mai mult timp blogul meu, Arta Educaţiei, atunci poate că mă cunoşti deja şi şti unele lucruri despre mine. Dacă însă te-ai alăturat recent comunităţii noastre, poţi afla cine sunt eu aici.

Dar ceea ce vreau să ştii acum despre mine, lucrul cel mai important care mă defineşte ca şi fiinţă, este faptul că sunt o visătoare.

Recunosc, îmi place să visez!

Continue Reading

Dezvoltare personală Gândire pozitivă Încredere în sine Motivaţie

Cea mai mare frică umană…

mai 22, 2017

Sunt o persoană activă de fel. Am foarte multă energie, îmi place să îmi stabilesc obiective şi să le îndeplinesc, iar de multe ori, pe lângă cele stabilite, mă ghidez după instinct şi fac  si lucruri in mod spontan.

Am învăţat acum ceva timp că este important să îmi urmez busola interioară, iar de atunci fac doar ceea ce simt şi ceea ce îmi doresc eu, și nu ceea ce simt şi vor alţii pentru mine. Continue Reading

Dezvoltare personală Încredere în sine Motivaţie Sentimente

6 moduri în care să te faci respectat

martie 15, 2017

Nu cred că există om care să nu-şi dorească să fie respectat. Ba chiar pentru mulţi dintre noi aceasta este o nevoie foarte importantă, care de multe ori, când nu ne este îndeplinită, ne provoacă un imens ocean de frustare.

Iar frustrarea nu este un sentiment tocmai plăcut. De fapt, frustrarea este o stare dată de un amestec de sentimente, ca spre exemplu furie, frică, tristeţe, dezamăgire, toate având la baza nişte gânduri negative pe care mintea noastră le ţese în diverse situaţii. Şi pe care de foarte multe ori nu le putem gestiona. Continue Reading